La mulţi ani mami. La mulţi ani femeie.

La mulţi ani mami !!!
La mulţi ani, femeie. !!!
Urându-le femeilor, le urăm şi bărbaţilor, pentru că ei nu ar putea trăi fără noi .... şi invers, bineînţeles.

Televizunea un lucru nociv, pentru noua generatie

În ultima perioadă, am observat că au apărut ''vedete'' , aşa peste noapte . Care mai de care mai neinteresante, şi lipsite de valori, încît pur şi simplu ţi-e scîrbă să te uiţi la televizor.
Trăim într-o ţară în care se promovează persoane precum Fernando de nu stiu unde, Simona 'Sensuala', Maga Ciumac, tipa care cântă despre puiu de crevedia, şi nu mai are rost să inşir, pentru că sunt mega mediatizaţi, de ne iese fum pe nas, când auzim de ei. Sa nu vorbim de noile emisiuni care işi fac aparitia ca ciupercile după ploaie, să-ţi hrănească doza zilnică de nebunie, să sădească prostie, şi să 'tampească' oamenii, asta pentru cei ce le onorează.
Da... vorbesc de emisiuni precum ''Test de fidelitate'', ''Prin ochii soacrei'', ''Fata lui tata'', şi ar mai fi, da nu le ţin minte.
Oameni buni, nu vă daţi seama că nu aveţi nimic de învăţat din aşa ceva, CNA-ul cred că doarme, cred că trebuie facut ceva!!!
Televiziunea o ia razna, chiar nu işi dau seama că se fac de râs cu asemenea emisuni? Ma gândesc că, încît le fac au raiting,... daca e aşa, şi oamenii chiar se uită la aşa ceva reiese că romanul în loc de creier are o varză sau o ceapă putradă.
Tind sa cred, că devenim o ţară de oameni mediocri.
Până şi emisiunile care le considerăm acceptabile, am observat că îşi aduc câte-o tipă, cu ţâţe şi cur, evident proastă, care să se faţâie, şi să strice decorul.
Chiar avem nevoie de aşa ceva?!
Atâta de deştepţi suntem, încât să nu vrem să învăţăm nimic nou?!
De exemplu ce poate învătâţa o persoană care se uită pe OTV?
Să-şi bage semenii într-o pubelă, ca aşa devin celebri, ... '' Sinucide-te sau taie-ţi venele, ca să ajungi pe OTV''.. şi esti vedetă domnule! ''''''Foarte interesant'''
După parerea mea, ar trebui să facem ceva. Pentru inceput să nu onorăm aceste emisiuni, sunt altele mult mai bune, uita-te dragă pe discovery, animal planet, de unde chiar ai de învăţat, sau cel mai bine pune mana pe o carte, dacă chiar vrei să înveţi ceva.
învaţă să nu iţi pese ceea ce face Zăvoranca la Tv, cine se mai aruncă de la etaj sau işi taie venele ci cine are o lansare de carte, sau ce film nou a apărut, care e piesa nouă a unui adevarat artist, ce concert se ţine luna asta, unde te poţi implica ca voluntar, ce activităţi extraşcolare ai putea practica, chesti din care chiar ai de invăţat, şi gandeşte-te că peste câţiva ani, nu o să mai conteze mondenităţile care azi se întâmplă, însă dacă citeşti o carte, aia nu-şi pierde valoarea.
O să ai copii, ce o să-i înveţi? Despre cum să-şi facă propriul film, şi să se dea disparuţi,ca-n cazul care l-ai urmarit cu sufletul la gură la OTV, sau o să-i înveţi poezii, o sa le spui ce sunt corpurile ceresti, de ce toti oamenii diferă între ei etc...
Trebuie să învaţăm să selectăm ceea ce ne este pus pe tavă, suntem tentaţi să alegem porcăriile, si să lasăm lucrurile cu adevărat importante pe dinafară, şi din această cauză avem doar de pierdut.
Trebuie să tragem un semnal de alarmă!

Trenul vieţii...!

Doua poezii, nu sunt creaţii proprii, dar merită citite!

Un lung tren ne pare viaţa
Ne trezim în el mergând
Fără să ne mai dăm seama
Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte
Unde stăm câte-un minut
Până să ne mai dăm seama
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii
Lungi de nu se mai sfârşesc,
Şi în ciuda noastră parcă
Tot mai multe se ivesc…

Arzători de nerăbdare
Înainte tot privim,
Vrem s-ajungem tot mai iute
La vre-o gară ce-o dorim…

Ne trec zilele, trec anii
Clipe sfinte şi dureri,
Aşteptând hrăniţi de visuri
Noi momente de plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă
Câţi în drum n-am întâlnit
Iar câte-un bătrân coboară
Trist, de forţe istovit

Vine-odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi,
Ce n-am da atunci o clipă
Să ne-ntoarcem înapoi

Căci pe când privim în urmă
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună gara veşniciei
Am trăit, dar n-am ştiut...

2
Viata noastra-i ca un tren
ce poposeşte uneori
în gări uitate în deşert
sau învăluite în mister.
Greşim ,n-am ales bine drumul
ne-au înşelat cei ce-i iubim,
dar trenul merge înainte
cu roţi de fier ce ruginesc.
Plângem, dar e târziu
iar timplu nu ne iartă
trenul merge, încotro?
nu ştiu, dar nu-mi mai pasă.

Nu trenul este vinovat
iar gara n-are nici o vină
când căutarile au eşuat
sau ai greşit, grădina nu era divină.
Nici roţile ce te-au purtat
spre zări dorite şi visate
n-au nici o vină dacă azi
rugina a cuprins a lor roate.
Iar gara refugiul azi uitat
priveşte trist spre nicăeri
trenurile nu mai vor să vină
să poposească la vechi amintiri.
Vinovaţi suntem doar noi
am greşit atunci când am ales
semănând iluzii şi-ntrebări
iar azi... doar mergem la cules...

Senzatie ciudata.

Într-un oraş mic, e greu sa găseşti un loc, pe care sa nu îl fii inspectat, cel puţin asa e la mine.
Aseară după cîteva ore de ''teatru'' la propriu [ Daa.. m-am băgat si în chestia cu teatru :)), de asta o sa povestesc, cand o sa avansez ].... bun cîteva ore de teatru, cîteva ore de ras cu prietenele si aproximativ 10 minute întru-un supermarket, am luat-o pe cai nu foarte cunoscute.. da... în apropierea supermarketului, un loc care îl vedeam de fiecare data, insa nu am prea trecut pe acolo, nici măcar cu gîndul!
28 februarie, fulgi măruntei... stare de delir '' de ras''... o luăm spre necunoscut, am mers cativa pasi, si am intrat la nimereală într-un bloc, am urcat cîteva scări, am si coborît, nimic interesant, pană am ieşit din zona necunoscută...
Toate 3 aveam impresia ca a fost un vis, sau cel puţin o secvenţa dintr-un film, foarte ciudată senzaţie, pana o voce dintr-o maşină '' Dianaaa vi acasă'' :)) si gata a fost ''visu''... sau cel puţin senzaţie de vis! ps : Acum exact un an, am mai găsit tot asa un loc, care si în ziua de azi îl vizitam. :)) probabil luna februarie e si luna descoperirilor sau a ''aventurii''.

Wellcome spring!

Miros de primăvara, ce îţi transmite energie, un soare zambitor ce te îndeamnă la viaţa si îţi şopteşte '' Hello, trezeşte-te din hibernare, iarna s-a terminat...'' ... un stol mare de ciori care iti bazzzaie creierul, pînă îţi dai seama ca e 1 Martie!
da... 1 Martie, o zi promiţătoare de primăvara, care parcă îţi deschide mintea si sufletul. [date neinteresante : ziua mea de 1 martie a început la ora 12;00, cu o plimbare prin grădină,ca sa realizez cu adevărat ca e primăvara]